This article provides an analysis of how the philosophy of Aristotle and St. Thomas Aquinas, particularly their treatment of the "Problem of the One and the Many," can help inform Sam Harris's attempt to ground ethics in the empirical sciences in his 2010 book The Moral Landscape: How Science Can Determine Human Values. -/- The paper shows how Aristotle and Aquinas's thought can: • Explaining how the sciences are organized and why they will not produce multiple, competing measures of (...) goodness and well-being; • Resolving the “moral paradoxes” that Harris finds himself unable to find a solution to, by demonstrating how the human good essentially involves a “common good,” and how goodness always relates to the whole; • Providing us with a better explanation for why selfless behavior is good and why it is “good for us” to be virtuous; • Providing Harris with a better definition of freedom as self-determination; and • Showing how neither a recognition that the sciences must play a major role in ethics, nor naturalistic explanations of human behavior, need to preclude our orientation towards a transcendent good. (shrink)

What are the truth conditions of want ascriptions? According to an influential approach, they are intimately connected to the agent’s beliefs: ⌜S wants p⌝ is true iff, within S’s belief set, S prefers the p worlds to the not-p worlds. This approach faces a well-known problem, however: it makes the wrong predictions for what we call (counter)factual want ascriptions, wherein the agent either believes p or believes not-p—for example, ‘I want it to rain tomorrow and that is exactly what is (...) going to happen’ or ‘I want this weekend to last forever, but of course it will end in a few hours’. We solve this problem. The truth conditions for want ascriptions are, we propose, connected to the agent’s conditional beliefs. We substantiate this connection by pursuing a striking parallel between (counter)factual and non-(counter)factual want ascriptions on the one hand and counterfactual and indicative conditionals on the other. (shrink)

Are properties perfectly natural (or not) relative to worlds, or are they perfectly natural (or not) tout court? That is, could there be a property P that is instanti-ated at worlds w1 and w2, and is perfectly natural at w1 but not at w2? Here, we offer an original argument for the non-world-relativity of perfect naturalness. Along the way, we reply to a prima facie compelling argument for the contin-gency of perfect naturalness, based upon the connection between natural prop-erties and (...) laws of nature. (shrink)

This short blog article presents a solution to the “Scandal of Deduction,” the counter-intuitive finding that no new information is generated by either deduction or deterministic computation. I argue that, since physical computation necessarily involves communications, we cannot expect computation to reduce our uncertainty until it has been completed and its output received as a “message.” This has a number of implications for how we understand semantic theories of information.

In this article I briefly explore Saint Augustine’s semiotics. I show how Augustine’s early, bipartite semiotics matured into a tripartite model that maps on to the Holy Trinity, and how this shift allows the Holy Spirit to take on a more distinct role in Augustine’s understanding of meaning. Further, this shift in Augustine’s thinking may help inform contemporary debates in the Augustine literature over how closely Augustine hews to Plotinus’ cosmology.

This paper explores how popular understandings of physical/mental supervenience can be employed to help support Robert Sokolowski’s enactivist theory of perception. The paper also investigates how the relationship between the world and our perceptions of it ties into the development and evolution of language and the terms we use to “say things about things.”.

This paper attempts to answer the question: “what are the chances that our universe should exhibit the law-like behavior we observe?” It argues that, pace the assertions of advocates of “multiverse theories” in physics, multiverses do not resolve the Fine-Tuning Problem. It makes the case that, given the principle of indifference, we should find it surprising that our universe behaves in a law-like manner.

Kit Fine has proposed a new solution to what he calls ‘a familiar puzzle’ concerning modality and existence. The puzzle concerns the argument from the alleged truths ‘It is necessary that Socrates is a man’ and ‘It is possible that Socrates does not exist’ to the apparent falsehood ‘It is possible that Socrates is a man and does not exist’. We discuss in detail Fine’s setting up of the ‘puzzle’ and his rejection, with which we concur, of two mooted solutions (...) to it. (One of these uses standard, Kripkean, notions, and the other rests on work done by Arthur Prior.) We set out, and reject, the philosophy of modality underlying Fine’s new solution, and we defend an alternative response to the alleged puzzle. Our solution follows the work of David Wiggins in distinguishing between the sentential operator ‘It is necessary that’ and the predicate modifier ‘necessarily’. We briefly provide this distinction with a possible- world semantics on which it is neither a necessary truth, in some sense, that Socrates exists nor true, in some sense, that Socrates necessarily exists. (shrink)

This article looks at Francis Fukuyama’s analysis of Hegel in "The End of History and the Last Man." It argues that Fukuyama’s “Last Man” thesis has been unduly neglected due to the focus on his “End of History” thesis. The “Last Man” (a term borrowed from Nietzsche) is a person who lashes out for attention because they do not receive any special, individual recognition in a society where all seem to get some level of recognition (e.g. having their basic biological (...) needs met by the welfare state, having certain rights, etc.). I argue that Fukuyama’s analysis on this topic has proved prescient. The “Last Man problem” has manifested in various ways across our culture, particularly in the context of the “Alt-Right” movement. However, I argue that Fukuyama has misread and oversimplified Hegel, who can help us to explain this phenomenon. (shrink)

Felix Klein and Abraham Fraenkel each formulated a criterion for a theory of infinitesimals to be successful, in terms of the feasibility of implementation of the Mean Value Theorem. We explore the evolution of the idea over the past century, and the role of Abraham Robinson's framework therein.

In arguing against the likelihood of consciousness in non-human animals, Descartes advances a slippery slope argument that if thought were attributed to any one animal, it would have to be attributed to all, which is absurd. This paper examines the foundations of Thomas Willis’ comparative neuroanatomy against the background of Descartes’ slippery slope argument against animal consciousness. Inspired by Gassendi’s ideas about the corporeal soul, Thomas Willis distinguished between neural circuitry responsible for reflex behaviour and that responsible for (...) cognitively or consciously mediated behaviour. This afforded Willis a non-arbitrary basis for distinguishing between animals with thought and consciousness and those without, a methodology which retains currency for neuroscience today. (shrink)

Amid the many figures who number among the Thomists writing during the early 20th century period of revival in scholastic thought in the Roman Catholic Church in the wake of the encyclical letter Aeterni Patris (1879) of Leo XIII, there is numbered the French convert, Jacques Maritain (1882–1973). Over the course of his long lifetime, Maritain authored works covering a host of philosophical and theological topics: epistemology, the philosophy of the sciences and natural philosophy, aesthetics, moral philosophy, political philosophy, metaphysics, (...) the philosophy of history, etc. The details concerning Maritain’s youth and conversion have been ably told by others and can be consulted by the interested reader. Detailed bibliographies of his works are available for those interested in engaging the full breadth of his writing. In this article, I will focus on the particular shape of Maritain’s Thomism and his place in the overall hermeneutics of the Thomistic tradition, in particular the debt that he owes to John Poinsot (1589–1644), to whom he refers as “John of St. Thomas,” in accord with the standard appellations within the Thomistic tradition in which he wrote. Following a general account of Maritain’s “style” of Thomism, I will provide a specific catalogue of some central themes in his thought that bear the clear impress of his engagement with the thought of John of St. Thomas. Without claiming to be exhaustive, this article intends to provide the reader with a sufficient appraisal of the main lines of influence exercised upon Maritain’s thought by the Baroque Commentator, without whose philosophical and theological works Maritain’s own labors would be unthinkable. (shrink)

På mange måter er dette en bok som blir utgitt alt for sent. Det er den første antologien av sitt slag, og retter fokus på kvinnelige metafysikere som virket i den tidlige moderne perioden (16. og tidlig 17. århundre). Redaktør Emily Thomas skriver i introduksjonen at til tross for at flere antologier om moderne metafysikk allerede finnes, er kvinnelige filosofer fortsatt underrepresentert og den filosofiske kanon mannsdominert. De ni filosofene som blir omtalt i totalt 13 kapitler var alle originale (...) og velkjente tenkere i sin samtid, men har blitt glemt i filosofihistoriens løp. (shrink)

In Rahul Banerjee and Bikas K. Chakrabarti (eds.), Progress in Brain Research, 168: 215-246. Amsterdam: Elsevier. Electronic offprint available upon request.

The first aim of this paper is to prove a topological completeness theorem for a weak version of Stalnaker’s logic KB of knowledge and belief. The weak version of KB is characterized by the assumption that the axioms and rules of KB have to be satisfied with the exception of the axiom (NI) of negative introspection. The proof of a topological completeness theorem for weak KB is based on the fact that nuclei (as defined in the framework of point-free topology) (...) give rise to a profusion of topological belief operators that are compatible with the familiar topological knowledge operator. Thereby a canonical topological model for weak KB can be constructed. For this canonical model a truth lemma for the K and B holds such that a completeness theorem for KB can be proved in the familiar way. The second aim of this paper is to show that the topological interpretation of knowledge K comes along with a complete Heyting algebra of belief operators B that all fit the knowledge operator K in the sense that the pairs (K, B) satisfy all axioms of weak KB. This amounts to a pluralistic relation between knowledge and belief: Knowledge does not fully determine belief, rather it designs a conceptual space for belief operators where different (competing) belief operators coexist. (shrink)

Abstract. Gettier’s famous examples intended to show that knowledge cannot always be equated with justified true belief. The Gettier problem can also be considered as a problem for topological epistemic logic: If knowledge and justified belief are conceived as topological operators K and B on topological spaces (to be considered as universes of possible worlds), one may ask whether it happens that there is a proposition A such that KA ≠ A & BA or not. If this is the case, (...) the epistemological logic defined by the topological operators K and B may be said to be non-traditional since there is for them a “Gettier proposition” where knowledge does not coincide with justified true belief. As far as we know, for the first time, this topological Gettier problem is discussed in Steinvold’s PhD dissertation (Steinsvold 2012). In Baltag, Bezhanishvili, Özgün, and Smets (2013), Steinvold’s co-derived set account is criticized since it can be easily “Gettierized”. Baltag et alii claim (without proof) that their topological account of Stalnaker’s logic KB of knowledge and belief does not have this flaw. In the following we will give some topological conditions that determine whether a topological KB model does or does not cope with the Gettier challenge. First, it will be shown that every KB model defines a (topologically slightly simplified) model that is rather similar to it but a is a model of traditional JTB (knowledge = justified true belief) logic of knowledge and belief. The existence of such doppelgangers of all KB models may be read as a qualified and partial topological rehabilitation of traditional JTB epistemology. Second, we consider the Gettier problem for a special class of models of Stalnaker’s combined logic of knowledge and belief KB, namely, for T0 Alexandroff spaces. We prove that, that almost all Alexandroff spaces do not face Gettier counterexamples. Third, we prove that the Stone spaces of Boolean algebras of regular closed subsets of Hausdorff (or T2) spaces X do not face Gettier counterexamples if the X are not pseu–docompact, and these Stone spaces do face Gettier counterexamples for compact spaces X. Succinctly formulated, Stalnaker’s KB logic of knowledge and belief can avoid Gettier problems for some models, while it falls back to traditional pre-Gettier JTB epistemology for other models. In contrast, co-derived set semantics is doomed to fail always in the sense that its models always fall prey to Gettier counterexamples. (shrink)

G.E. Moore said that rightness was obviously a matter of maximising plain goodness. Peter Geach and Judith Thomson disagree. They have both argued that ‘good’ is not a predicative adjective, but only ever an attributive adjective: just like ‘big.’ And just as there is no such thing as plain bigness but only ever big for or as a so-and-so, there is also no such thing as plain goodness. They conclude that Moore’s goodness is thus a nonsense. However attention has been (...) drawn to a weakness in their arguments. Mahrad Almotahari and Adam Hosein have sought to plug that weakness. If their plug holds, then there is no goodness. Doing most of their work is the following premise: adjective φ is predicative only if it can be used predicatively in ‘x is a φ K’ otherwise it is attributive. In this paper I argue that this premise is false, that their plug does not hold and that if one is to reject plain goodness it will have to be for other reasons. (shrink)

Tarihte herhalde çok az soru Tanrı’nın varlığı sorusu kadar sık sorulmuş, çok yanıtlanmış ve verilen birbirinden farklı onca yanıta rağmen kesin bir sonuca ulaştırılamayıp tartışılmaya devam etmiştir. Yine de geçmişe dönüp baktığımızda bu soruya verilen farklı yanıtların farklı uygarlıkların inşa edilmesine, bazılarının yıkılmasına, acımasız çatışmalara ve her şeye rağmen kucaklaşmalara da vesile olduğunu görüyoruz. Tanrı var mı? Varsa onu nasıl bilebiliriz? Tanrı yoksa her şey mubah mı? İnsan aklı ilahi olanı kavrayabilir mi? Tanrı’nın varlığı ahlaklı olmanın şartı mı? Evren akıllı (...) bir tasarımcının imzasını taşıyor mu? Bu kitapta felsefeci William David Beck, bu sorulara tarihte verilen yanıtları ve bu konudaki tartışmaları ele alarak meselenin genel ve tarihsel bir tablosunu bize sunuyor. Platon, Aristoteles, Marcus Aurelius gibi Eski Yunan ve Roma düşünürlerinden Anselmus, Thomas Aquinas, Augustinus ve Yahudi-Hıristiyan geleneğine, Doğu’nun bilgelerine, İbni Rüşd, Fârâbî ve Gazzâlî gibi İslam düşünürlerinden Alvin Plantinga, Graham Oppy, Sam Harris, Richard Dawkins, Max Tegmark gibi Batılı modern ilahiyatçılara, bilim insanlarına ve Yeni Ateizm hareketine kadar uzanan bir çizgide “Tanrı var mı?” sorusuna verilen çeşitli yanıtları ve bu yanıtlara sunulan akılcı gerekçeleri ortaya koyarak soruya felsefece bir yanıt vermenin nasıl bir iş olduğunu da gösteriyor. (shrink)

Abstract. The aim of this paper is to show that the topological interpretation of knowledge as an interior kernel operator K of a topological space (X, OX) comes along with a partially ordered family of belief modalities B that fit K in the sense that the pairs (K, B) satisfy all axioms of Stalnaker’s KB logic of knowledge and belief with the exception of the contentious axiom of negative introspection (NI). The new belief modalities B introduced in this paper are (...) defined with the help of the (dense) nuclei of the Heyting algebra OX of open subsets on the topological space (X, OX). In this way, the natural context for the belief operators B related to topological knowledge operator K is shown to be the Heyting algebra NUC(OX) of the nuclei of the Heyting algebra OX.1 More precisely, the dense nuclei of NUC(OX) can be used to define a variety of bimodal logics of knowledge operators K and belief operators B. The operators K and B are compatible with each other in the sense that the pairs (K, B) satisfy all axioms of Stalnaker’s KB system with the exception of the axiom (NI). Therefore, for (X, OX), one obtains a bounded, partially ordered family of belief operators B defined by the elements of NUC(OX). (shrink)

Griffiths and Stotz’s Genetics and Philosophy: An Introduction offers a very good overview of scientific and philosophical issues raised by present-day genetics. Examining, in particular, the questions of how a “gene” should be defined and what a gene does from a causal point of view, the authors explore the different domains of the life sciences in which genetics has come to play a decisive role, from Mendelian genetics to molecular genetics, behavioural genetics, and evolution. In this review, I highlight what (...) I consider as the two main theses of the book, namely: genes are better conceived as tools; genes become causes only in a context. I situate these two theses in the wider perspective of developmental systems theory. This leads me to emphasize that Griffiths and Stotz reflect very well an on going process in genetics, which I call the “epigenetization” of genetics, i.e., the growing interest in the complex processes by which gene activation is regulated. I then make a factual objection, which is that Griffiths and Stotz have almost entirely neglected the perspective of ecological developmental biology, and more precisely recent work on developmental symbioses, and I suggest that this omission is unfortunate in so far as an examination of developmental symbioses would have considerably strengthened Griffiths and Stotz’s own conclusions. (shrink)

In this paper it is shown that Heyting and Co-Heyting mereological systems provide a convenient conceptual framework for spatial reasoning, in which spatial concepts such as connectedness, interior parts, (exterior) contact, and boundary can be defined in a natural and intuitively appealing way. This fact refutes the wide-spread contention that mereology cannot deal with the more advanced aspects of spatial reasoning and therefore has to be enhanced by further non-mereological concepts to overcome its congenital limitations. The allegedly unmereological concept of (...) boundary is treated in detail and shown to be essentially affected by mereological considerations. More precisely, the concept of boundary turns out to be realizable in a variety of different mereologically grounded versions. In particular, every part K of a Heyting algebra H gives rise to a well-behaved K-relative boundary operator. (shrink)

Alvin Plantinga, analitik felsefe düşüncesi içerisinde yetişmiş ve bu gelenek içinde teistik din felsefesinin oluşumuna katkıda bulunmuş bir filozoftur. Ayrıca teizmin savunusu için yaptığı çalışmalarla, çeşitli üniversitelerden aldığı onur ödülleri ve 2017 yılında kazandığı Templeton Prize ödülüyle, haklı bir üne kavuşmuş bir şahsiyettir. Bu çalışmayı yapmamızdaki en önemli amaç, Plantinga’nın dini epistemoloji üzerine yaptığı çalışmaları analiz edip bu düşüncelerinin ardalanına dair bir tespitte bulunmaktır. Bu çalışmada yararlandığımız öncelikli kaynaklar, Plantinga’nın Nicholas Wolterstorff ile birlikte kaleme aldığı “Faith and Rationality” adlı eser (...) ile birlikte son dönem epistemik fikirlerinin çerçevesini belirleyen üç ciltlik “Warrant and Proper Function”, “Warrant: The Current Debate”, “Warranted: Christian Belief” isimli eserler olmuştur. Plantinga’nın ilk dönem epistemoloji çalışmalarının gayesini bir tür olumsuzlama diyebileceğimiz klasik temelciliğin ve evidentializmin eleştirisi oluştururken, ikinci döneminde bu eleştirilerden yola çıkarak Tanrı inancının haklı bir temelde ve güvenceye sahip olduğunu gösterme amacına yönelmiştir. Plantinga’nın teolojik fikirlerini oluşturan Kalvinci ekol, onun dini epistemolojisinin de özünü oluşturmaktadır. Plantinga’nın dini epistemolojisini iki boyutlu olarak değerlendirdiğimizde, içe dönük olarak Hristiyan inancıyla ilgilense de çalışmalarının dışsal yönünü daha genel olarak teizmin Tanrı’sı ve onun rasyonelliği oluşturmaktadır. Açıkçası Plantinga’nın epistemolojik külliyatı bir tür kavram zenginliğini de beraberinde getirmektedir. Çalışmamız içerisinde ele aldığımız kadarıyla uygun işlevsellik, tasarım planı, güvence (warrant) gibi kavramlar onun Tanrı inancının epistemik mahiyetini ortaya koymak için ne derece kararlı olduğunu göstermektedir. Netice itibariyle Tanrı inancının ve onun bilgisinin rasyonel olabileceğini ifade eden Plantinga, her ne kadar Hristiyan inancının belli bir koluna mensup olsa da diğer mezhepleri dışlamaz. Ayrıca Plantinga, birçok çalışmasında belirttiği üzere projesinin Yahudilik, İslam gibi diğer teistik dinlere yönelik olduğunu da belirtmektedir. (shrink)

Bir şey, Tanrı onu emrettiği için mi iyidir ya da kötüdür? sorusunu merkeze alarak oluşturulan ve yakın dönem içerisinde gerek din felsefesi ve gerekse ahlak felsefesi içerisinde tartışılan konulardan biriside “İlahi Buyruk Teorisi”dir. Bu teori kısaca, ahlaki değerlerin kaynağının, Tanrı’nın buyruklarında, yani onun emir ve yasaklarında belirlendiğini açıklamaya çalışmaktadır. Eylemlerimizin iyi ya da kötü olarak nitelendirilmesinin Tanrı’nın buyruklarıyla mı, yoksa onların Tanrı’dan bağımsız, yani, kendi doğalarından mı kaynaklandığı tartışması, ilk olarak ahlak felsefesi içerisinde Platon’un “Euthyphro” diyaloğunda kendisine yer bulmuştur. Bununla (...) beraber Hristiyan teolojisi içerisinde Aziz Augustinus, Duns Scotus ve Thomas Aquinas isimler; İslam düşüncesi içerisinde ise, “Hüsün ve Kubuh” meselesi adı altında Mu’tezile, Eş’ariyye ve Matüridiyye gibi ekoller konuya dair yaklaşımlarını ortaya koymaya çalışmıştır. Son olarak daha yakın dönemde din felsefesi içerisinde Philip L. Quinn, Robert M. Adams ve Janine Marie Idziak gibi birçok isim bu teoriye yönelik kapsamlı çalışmalar ve argümanlar geliştirmiştir. (shrink)

Christine Overall has argued that miracles, if they exist, would be an evil committed by God and therefore disprove the existence of God. However, her notion of a miracle as an intervention presupposes a view about the relation between God and creation that posits God as an ‘outsider.’ Such a view has not been held by all theists. It was not held by Thomas Aquinas. I show that Aquinas ’s conception is not susceptible to Overall’s criticisms. The upshot is (...) that theists should avoid any view of God as an ‘outsider,’ if they wish to avoid Overall’s criticisms. (shrink)

This article investigates the original meaning of dependent arising in the Buddha’s teaching, by focussing on the imasmi" sati formula. Modern scholars such as the Rhys Davidses, K.N. Jayatilleke and Paul Williams have interpreted it as a princi- ple of causation, comparable to a scientific conception of causation. I argue instead that this formula implies that the Buddha held that causation is nothing more than the correlation of causes and effects, and that it commits the Buddha to a Humean regularity (...) thesis about causation. I draw a distinction between the Buddhist and scientific concepts of causation, and then summarise an alternative approach made by more recent scholars such as Sue Hamilton, Noa Ronkin and Eviatar Shulman, who present dependent arising in terms of conditionality in the causal structure of subjective experience. I conclude by presenting the argument that the imasmi" sati formula does not express a principle of causation but is rather a formula for the method of discovering and presenting causation as conditionality in experience. (shrink)

The Schwarzschild solution (Schwarzschild, 1915/16) to Einstein’s General Theory of Relativity (GTR) is accepted in theoretical physics as the unique solution to GTR for a central-mass system. In this paper I propose an alternative solution to GTR, and argue it is both logically consistent and empirically realistic as a theory of gravity. This solution is here called K-gravity. The introduction explains the basic concept. The central sections go through the technical detail, defining the basic solution for the geometric tensor, the (...) Christoffel symbols, Ricci tensor, Ricci scalar, Einstein tensor, stress-energy tensor and density-pressure for the system. The density is integrated, and some consistency properties are demonstrated. A notable feature is the disappearance of the event horizon singularity, i.e. there are no black holes. So far this is for a single central mass. A generalization of the solution for multiple masses is then proposed. This is required to support K-gravity as a viable general interpretation of gravity. Then the question of empirical tests is discussed. It is argued that current observational data is almost but not quite sufficient to verify or falsify K-gravity. The Pioneer spacecraft trajectory data is of particular interest, as this is capable of providing a test; but the data (which originally showed anomalies that match K-gravity) is now uncertain. A new and very practical experiment is proposed to settle the matter. This would provide a novel test of GTR, and a novel test of the cause of the Pioneer anomalies. In conclusion, K-gravity has extensive ramifications for gravitational physics and for the philosophy of GTR and space-time. (shrink)

Eleonore Stump insightfully develops Aquinas’s theodicy to account for a significant source of human suffering, namely the undermining of desires of the heart. Stump argues that what justifies God in allowing such suffering are benefits made available to the sufferer through her suffering that can defeat the suffering by contributing to the fulfillment of her heart’s desires. We summarize Stump’s arguments for why such suffering requires defeat and how it is defeated. We identify three problems with Stump’s account of how (...) such suffering is defeated and offer solutions to each. We defend and strengthen Stump’s response to the hardest cases for her view, and explain what her view demands of God. (shrink)

I here present an anarchist critique of the idea of ‘animalistic evil’ and its common use as a justification for the State’s existence and use of force. On this view, ‘evil’ is a privation of morality, justice, and civilised behaviour. It is then identified with the ‘animalistic’ since animals are often thought to be defined by the aforesaid privation. I first clarify the idea of animalistic evil within the history of philosophy and science. Aristotle (384–322 BCE), Thomas Hobbes (1588–1679), (...) and Thomas H. Huxley (1825–1895) prominently argue that all that prevents humanity from devolving into animalistic evil, a state of violent and individualistic struggle for bare survival, is the power of State government to forcibly control the animalistic drives within its citizens. I subsequently pose two questions. (1) Is it justified to associate animal life with evil when this is (a) understood as a privation of a morality, justice and society and (b) characterised as an individualistic struggle for survival? (2) If this is not justified, what is the political harm of doing so? Building on the work of the anarchist thinker Peter Kropotkin (1842–1921), I argue that any conception of animalistic evil is unjustifiable, that it is a false justification for the State’s existence and use of force, and that the State, upon making the empty threat of animalistic evil, both violently harms individuals and impedes the socially beneficial practice of mutual aid. (shrink)

Discussions concerning whether there is a natural right to health care may occur in various forms, resulting in policy recommendations for how to implement any such right in a given society. But health care policies may be judged by international standards including the UN Universal Declaration of Human Rights. The rights enumerated in the UDHR are grounded in traditions of moral theory, a philosophical analysis of which is necessary in order to adjudicate the value of specific policies designed to enshrine (...) rights such as a right to health care. We begin with an overview of the drafting of the UDHR and highlight the primary influence of natural law theory in validating the rights contained therein. We then provide an explication of natural law theory by reference to the writings of Thomas Aquinas, as well as elucidate the complementary “capabilities approach” of Martha Nussbaum. We conclude that a right to health care ought to be guaranteed by the state. (shrink)

Interview mit Steffen Herrmann, dem Generalsekretär der Deutschen Gesellschaft für phänomenologische Forschung (DGPF), der zusammen mit dem Präsidenten der Gesellschaft, Thomas Bedorf, die diesjährige Jahrestagung der DGPF zum Thema " Die Phänomenologie und das Politische " organisiert.

This chapter deals with Thomas Browne’s most famous work, Religio Medici, and especially with his account of Charity. The first paragraph focuses on Browne’s specific account of the relationship between natural and supernatural. This view is inspired by Bacon, Sebunde, and Montaigne, and is crucial to understand the background of Browne’s view about the virtue of Charity. The second paragraph is about Browne’s specific understanding of Charity, which seems to be a middle stage between the traditional, Scholastic doctrine, and (...) the Kantian idea of moral law, independent from the practical law and the desire of the subject. The third paragraph deals with Religio Medici’s reversal of the traditional “order” of Charity, as well as Browne’s accounts of abnegation and friendship as an effective way for a charity to the self which meets many aspects of Foucault’s ἑπιμέλεια έαuτου. The fourth paragraph is about Browne’s analogical understanding of medicine and morality, as well as his use of the meditatio mortis. (shrink)

Thomas Kuhn’un 1962 yılında yayımlamış olduğu “Bilimsel Devrimlerin Yapısı” adlı kitabı bilimsel gelişme, bilimin doğası ve bilimsel bilginin özerkliği gibi çeşitli bilim felsefesi konularında alanında rölativist ya da göreci bir anlayışa katkıda bulunarak bilimin sarsılmaz statüsüne zarar verip vermediğine yöneliktir. Kuhn’un rölativistlikle suçlanmasına yol açan argümanlardan ön plana çıkan ikisi; iki farklı rakip paradigmaya bağlı olan kuramların kıyaslanmasının mümkün olmadığını ileri süren metodolojik eşölçülemezlik argümanı ile kuramdan bağımsız nötr gözlem önermelerinin olamayacağını belirten gözlemlerin kuram yüklü olduğu savıdır. Kuhn bu (...) argümanlar çerçevesinde kendisine getirilen görecilik iddialarına karşı çıkar ve bilim felsefecilerinin ona yöneltmiş olduğu eleştirilere yıllar içerisinde “Bilimsel Devrimlerin Yapısı” kitabının ek bölümlerinde cevap vermektedir. Bu bağlamda, Kuhn’un bu iddialara ikna edici bir cevap verip vermediğini tespit edebilmek ve onun gerçekten bilim ve bilimsel bilginin statüsü konusunda rölativist olup olmadığını soruşturmak için ortaya konulan eleştirilerin etraflıca ele alınması gerekliliği ortaya çıkmaktadır. Diğer bir deyişle, Kuhn'un görecilik konusu ile ilgili bir neticeye varabilmek amacıyla onun bütün bilim anlayışının göz önünde bulundurulması önemlidir. Dolayısıyla Kuhn'un genel bilim tasviri bu çalışmanın odağını oluşturmaktadır. Bu bakımdan çalışmada, ilk olarak kısaca “göreciliğin” ne anlama geldiği ortaya konulacak, ardından Kuhn’un eşölçülemezlik ve kuram yüklülük tezleri ayrıntılandırılarak, bu çerçeve içerisinde neden rölativist olarak kabul edildiği serimlenecektir. Nihai olarak, Kuhn'un kendisine getirilen eleştirilere karşı ortaya koyduğu cevapların rölativist suçlamalardan sıyrılması için sağlam gerekçeleri sağlayamadığı ortaya konulacaktır. (shrink)

Fen eğitimi ve öğretiminin anahtar unsurlarından bir tanesi bilimin doğasının ve özelliklerinin doğru bir şekilde tespit edilmesidir. Bilimin doğasına yönelik tespitler fen eğitimi yöntemlerini birçok açıdan etkilemektedir. Fen eğitimi ve fen öğretimi ile ilgili olan kişiler bilimin doğasının açık bir şekilde öğretilmesi gerektiğini kabul etmektedir. Thomas Kuhn’un bilim tarihi, bilim felsefesi ve bilim sosyolojisi alanlarını içeren incelemeleri neticesinde ileri sürdüğü bilimin yapısına, işleyişine ve doğasına yönelik tezleri (paradigma, olağan bilim, bilimsel devrimler, eşölçülemezlik, bulmaca çözme, kuram seçimi, keşif ve gerekçelendirme (...) ayrımı) fen eğitimi ve öğretimi alanında sıklıkla başvurulan kaynaklar olmuştur. Bu doğrultuda makalede mantıkçı pozitivist bilim anlayışının bilimin nesnel, evrensel, kesin gerçekleri ortaya çıkaran, sosyal-kültürel değerlerden ve ön yargılardan bağımsız, bilimsel bilginin birikimsel bir şekilde ilerlediği yönündeki iddiası bilimin gerçek doğasını yansıtamadığı düşüncesiyle Kuhn’un görüşleri çerçevesinde tartışılmaktadır. Makalenin temel savı Kuhn’un bilime ve bilimin doğasına yönelik tespitlerinin bilimin gelişen, dönüşen ve değişen yapıdaki gerçek doğasına vurgu yaptığı ve böylece fen eğitiminde sıklıkla başvurulan bilimin doğasına yönelik kavrayışı dönüştürdüğüdür. (shrink)

According to J=K, only beliefs that qualify as knowledge are epistemically justified. Traditionalists about justification have objected to this view that it predicts that radically deceived subjects do not have justified beliefs, which they take to be counter-intuitive. In response, proponents of J=K have argued that traditionalists mistake being justified with being excused in the relevant cases. To make this response work, Timothy Williamson has offered a dispositional account of excuse which has recently been challenged by Jessica Brown. She (...) has presented cases in which Williamson’s account excuses subjects believing things in an epistemically reckless fashion. To steer clear of Brown’s counterexamples, I argue for a modification of Williamson’s account that employs a more fine-grained notion of the dispositions involved. (shrink)

This is a draft of a book review of Brad Wray's book Kuhn's Intellectual Path.

Biologists, historians of biology, and philosophers of biology often ask what is it to be an individual, really. This book does not answer that question. Instead, it answers a much more interesting one: How do biologists individuate individuals? In answering that question, the authors explore why biologists individuate individuals, in what ways, and for what purposes. The cross-disciplinary, dialogical approach to answering metaphysical questions that is pursued in the volume may seem strange to metaphysicians who are not biologically focused, but (...) it is adroitly achieved by the editors. Scott Lidgard (a paleontologist and marine ecologist) and Lynn K. Nyhart (a historian of biology) orchestrate a dialogue among historians of biology, philosophers of biology, and practicing biologists over 10 chapters. These are followed by three reflective commentaries written to frame the different disciplinary perspectives and to highlight the historical, biological, and philosophical themes across the chapters. The result is a volume—in structure and in content—that has much to be generously commended. Biological individuality is a hotly discussed topic, but it is also part of a series of long-standing arguments within both the history and philosophy of biology (HPB) and metaphysics. Notable and fervent debates have centered on evolution and the units of selection, predominantly on Michael T. Ghiselin’s and David L. Hull’s notion of species as individuals, Peter Godfrey-Smith’s Darwinian individuals, and Ellen Clarke’s individuating mechanisms. Lately, it has encompassed non-Darwinian individuals, symbiotic associations like Thomas Pradeu’s immunological individuals, and John Dupré and Maureen A. O’Malley’s metabolic individuals.2 The present volume is curated in a way to introduce the reader to new research in HPB that articulates these debates as well as to introduce and engage in the study of further notions of biological individuality. But its aim is more than an introduction. As the subtitle suggests, it is also intended to give the reader insight into the working together of biologists, historians of biology, and philosophers of biology in figuring out how the notion of biological individuality is instantiated. As such, the problem-centered dialogue that results does more than talk through biological individuality. It shows how the different and often divergent goals of the authors’ disciplines shape not only how they think about individuality but how they communicate this thinking in reciprocal collaboration with others in different disciplines. … cont’d…. (shrink)

Someone who is reality-oriented and in touch with important features of her life is realistic. Realism has long been regarded as a hallmark of mental health and well-being, understood as happiness in an objectively worthy life. This view has also long invited the objection that ignorance can be bliss. Another objection, of recent vintage, comes from social psychology. Taylor and Brown claim that mildly deluded people are healthier and happier than highly realistic people. I argue against both objections that, (...) properly understood, realism really is good for us. Being realistic can sometimes be disastrous, but being unrealistic is usually worse. Taylor and Brown’s interpretations of the empirical data are often unjustified, and their arguments weak or invalid. (shrink)

My task for this paper is threefold. First, I’ll discuss the notion of a Christian worldview which has been aptly articulated and defended by David Naugle. In particular, I’ll focus on the way in which a worldview in general is a systematic way of thinking, and how a Christian worldview in particular, is structured in terms of the creation, fall, redemption, and consummation of all things. Second, I’ll discuss Alvin Plantinga’s advice to Christian philosophers in light of what has been (...) said about developing a Christian worldview in which I’ll focus on how developing a Christian worldview and the particular tasks of a Christian philosopher are uniquely and intricately linked. Third, I’ll discuss the life and work of St. Thomas Aquinas who I’ll argue provides a model for developing a Christian worldview and accomplishing the tasks of the Christian philosopher. -/- . (shrink)

My task for this paper is threefold. First, I’ll discuss the notion of a Christian worldview which has been aptly articulated and defended by David Naugle. In particular, I’ll focus on the way in which a worldview in general is a systematic way of thinking, and how a Christian worldview in particular, is structured in terms of the creation, fall, redemption, and consummation of all things. Second, I’ll discuss Alvin Plantinga’s advice to Christian philosophers in light of what has been (...) said about developing a Christian worldview in which I’ll focus on how developing a Christian worldview and the particular tasks of a Christian philosopher are uniquely and intricately linked. Third, I’ll discuss the life and work of St. Thomas Aquinas who I’ll argue provides a model for developing a Christian worldview and accomplishing the tasks of the Christian philosopher. -/- . (shrink)

Întrebarea de bază este, ce este o pseudoştiinţă? Una din cele mai disputate delimitări ale ştiinţei. Mulţi savanţi de renume mondial, unanim recunoscuţi (ca de ex. Charles Darwin) au cochetat de-a lungul timpului cu diverse aspecte ale pseudoştiinţei considerându-le, cu bună credinţă, drept ştiinţă. Şi multe domenii ale pseudoştiinţei actuale au fost, la vremea lor, considerate drept domenii onorabile ale ştiinţei. Chiar şi în prezent, practicanţii pseudoştiinţelor nu recunosc valabilitatea etichetei puse domeniului lor de activitate. Oamenii de ştiinţă au tendinţa (...) să claseze pe loc un domeniu de activitate, în funcţie de cunoştinţele şi cultura lor, drept ştiinţă sau pseudoştiinţă. Dar graniţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă este în multe cazuri foarte vagă. Într-un fel, această problemă seamănă cu problema filozofică a stabilirii a ce e bine şi ce e rău. Filosofii ştiinţei, cum ar fi Paul Feyerabend, au susţinut că nu este nici posibil, nici de dorit, o distincţie între ştiinţă şi non-ştiinţă. Printre problemele care pot face distincţia dificilă este viteza variabilă de evoluţie între teoriile şi metodologiile ştiinţei ca răspuns la noile date. În plus, standardele specifice aplicabile unui domeniu al ştiinţei ar putea să nu fie aplicabile în alte domenii. După cum se spune în diferite cursuri despre introducerea în ştiinţe, pseudoştiinţa este oricare subiect care pare a fi ştiinţific la prima vedere, sau ai cărui susţinători susţin că este ştiinţific, dar care contravine condiţiilor de testare sau deviază mult de la alte aspecte fundamentale ale metodelor ştiinţifice. Pseudoştiinţa este caracterizată de folosirea unor afirmaţii vagi, exagerate sau care nu se pot testa, supralicitarea confirmării în detrimentul argumentării, lipsa transparenţei pentru teste realizate de alţi experţi, şi o stagnare în dezvoltarea teoriei. CUPRINS: Pseudoştiinţa - Ştiinţa şi pseudoştiinţa - - Metodologie ştiinţifică - - Falsificabilitatea - - Normele Merton - - Refuzul de a recunoaşte problemele - - Critica termenului - Identificarea pseudoştiinţei - Ştiinţa patologică - - Exemplele lui Langmuir - - - Raze N - - - Exemple ulterioare - - Exemple mai noi - - - Poliapa - - - Fuziunea la rece - - - Memoria apei - Antropomorfism - - În preistorie - - În religie şi mitologie - - - Critici - - În ştiinţă - - - Antonim - Criptozoologia - - Referinţe - - Critici - Pseudomatematica - - Unele taxonomii ale pseudomatematicii - - - Încercările de rezolvare a problemelor clasice imposibil de rezolvat - - Practicanţii - - Un exemplu ilustrativ - Radiestezia - - Originea radiesteziei - - Dispozitivele de detecţie - - - Anse - - Evaluarea ştiinţifică a radiesteziei - - - Studiul Kassel - - - Studiu Betz - - - Explicaţii sugerate - Scientologia - - Credinţe - - - Puntea Libertăţii Totale - - - Morala şi etica - - - Triunghiurile ARC şi KRC - - - Viaţa de apoi - - - Dumnezeu - - - Ştiinţa - - Învăţături şi practici - - - Terminologie - - - Interpretare şi context - - - Învăţarea treptată - - - Audit - - - Organismul - - - Naşterea silenţioasă - - - Sărbători - Sincronicitatea - - Principiul - - Exemplu - - Relaţia cu cauzalitatea - - Critici - Programarea neuro-lingvistică - - Tehnici sau set de practici - - Aplicaţii - - - Psihoterapie - - - Alte utilizări - - NLP ca o cvasi-religie - Manipularea şi automanipularea prin cuvinte - - Aflaţi când şi unde se folosesc cuvintele - - Testaţi pentru a vedea cum reacţionaţi la cuvinte - - Controlul sau manipularea prin cuvinte - - Uitaţi-vă la nivelul cuvintelor - - Vedeţi cum vă pot ajuta cuvintele, făcându-se nu doar utile, ci şi frumoase - - Exploraţi lumea mentală a cuvintelor - - - Încercaţi să exploraţi lumea fără cuvinte - - Priviţi din nou totul, pentru prima dată fără cuvinte Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich - - Evaluarea teoriei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse - Planete ipotetice: X / Nibiru - - Teorii ale conspiraţiei - - Reacţii publice - - Influenţa culturală - Poliapa (Apa polimerizată) - Maşini alimentate cu apă - - Ce nu sunt maşini alimentate cu apă - - Extragerea energiei din apă - - Hidrogenul ca supliment - - Pilula de benzină şi aditivi Pseudoarheologia - Caracteristici - - Lipsa metodei ştiinţifice - - Opoziţia la regulile arheologice - - Motivaţii naţionaliste - - Motivaţii religioase - Rasele de bază - - Rase de bază, epoci şi subrase - - - Prima rasă de bază (eterică) - - - A doua rasă de bază (hiperboreană) - - - A treia rasă de bază (lemuriană) - - - A patra rasă de bază (atlantidă) - - - A cincea rasă de bază (ariană) - - - A şasea rasă de bază - - - A şaptea rasă de bază - - Migrarea spre Mercur - - Credinţa teosofică în fraternitatea umanităţii - Protocronism - - Istoria protocronismului - - Scrierea dacică - Pământul gol (Intratereştrii) - - Ipoteza Pământului gol concav - Fenomenul 2012 - - Tortuguero - - Chilam Balam - Creaţia inteligentă - - Concepte - - - Complexitatea ireductibilă - - - Complexitatea specifică - - - Universul bine pus la punct - - - Creatorul inteligent - - Mişcarea creaţia inteligentă - - - Religia şi susţinătorii importanţi - Creaţionismul ştiinţific - - Abordări ale ştiinţei creaţiei - - - Religia - - - Afilieri religioase moderne - - - Abordări ştiinţifice - - Critici - - - Ipoteze metafizice - - - Critici religioase - - - Critici ştiinţifice - - - Critici istorice, filozofice, şi sociologice - - Domenii de studiu - - - Biologia creaţionistă - - - Ştiinţele Pământului şi Geofizica - - - Astronomia şi cosmologia - Ufologia - - Statutul ca disciplină ştiinţifică - - - Pseudoştiinţă - - - Aspecte metodologice - Teoria astronautului extraterestru - - Argumente şi susţinători - - Erich von Däniken - - Ipoteza creaţiei - - - Argumentul genetic - - - Cercetarea genetică şi evoluţia creierului Medicina alternativă - Tipuri de medicină alternativă - - Sisteme bazate pe convingeri neştiinţifice sau practici tradiţionale - - Energii supranaturale şi interpretări eronate ale energiilor fizice - Ayurveda - Homeopatia - - Remedii şi tratamente - - - Pregătirea - - - Diluţii - - - Patogeneza - - Reglementări şi prevalenţe - - Opoziţia publică - Medicina energetică - - Clasificarea metodelor - - Convingeri - - Cercetări ştiinţifice - - - Vindecarea la distanţă - - - Vindecarea prin contact - - - Baza de date - - Explicaţii alternative pentru rapoarte pozitive - Reiki - - Practica - - - Vindecarea - - - Tratamentul întregului organism - - - Tratament localizat - - - Respiraţia - - - Trei piloni de bază - Terapia de conversie - Metoda Bates pentru îmbunătăţirea vederii - - Concepte - - - Acomodarea - - - Cauze ale problemelor de vedere - Detoxifierea - - Detoxifierea în medicina alternativă - - - Istoric - - - Tampoane de curăţare şi detoxifiere - - Tipuri de detoxifiere - - - Dezintoxicarea de alcool - - - Dezintoxicarea de droguri - - - Detoxifiere metabolică - - - Medicina alternativă - - Modalităţi de detoxifiere - - - Diete de detoxifiere - - - Curăţirea colonului - - - Metale grele - - - Dispozitive de detoxifiere - - Terapia de chelare - - - Detoxifierea proteică - - Detoxifierea anusului şi intestinelor cu cafea - - - Efecte şi riscuri - - Plasturi (tampoane) de detoxifiere aplicate pe picioare - - - Ce sunt plasturii de detoxifiere (tampoanele de detoxifiere) pentru picior? - - - De ce se aplică plasturii pe picioare? - Fizionomia - - Origini moderne - - Perioada de popularitate - - Ştiinţa modernă - - Utilizarea modernă - Frenologia Paranormal - Activităţi paranormale - - Fantome şi alte entităţi spirituale - - Viaţa extraterestră şi OZN-urile - - Criptide - Cercetări în paranormal - - Abordări anecdotice - - Abordarea observaţiilor participanţilor - - Anomalistica - - Neuroştiinţa - - Critici - Vitalism - - Filozofia - - Ştiinţa - - - Relaţia cu emergentismul - - Mesmerism - - Medicina complementară şi alternativă - Aura - - Tradiţii spirituale - - Teste - - Explicaţii - Profeţii - - Definiţii - - Civilizaţii antice - - Credinţa Bahá'í - - Budism - - China - Religiile abrahamice - - Iudaism - - - She'ol - Experienţe aproape de moarte - - Caracteristici - Viaţa de Apoi (Viaţa de după moarte) - - Filozofia vieţii de Apoi - - - Filozofia modernă - - - Filozofia procesului - - Ştiinţa despre viaţa de Apoi - Modele metafizice ale Vieţii de Apoi - - Reîncarnarea - - Raiul şi iadul - - Limbo - - Purgatoriul - Nemurirea - - Abordări ştiinţifice - - Abordări religioase - - Nemurirea biologică - - - Specii biologice nemuritoare - - - Evoluţia îmbătrânirii - - Speranţe privind nemurirea biologică umană - - - Substanţe care prelungesc durata de viaţă - - - Nemurirea tehnologică - - - Crionica - - - Încărcarea minţii la calculator - - - Cibernetica - - - Nemurirea evoluţionară - Strigoi - Fantome - - Tipologia - - - Context antropologic - - Fantomele şi viaţa de apoi - - Teama de fantome - - Atribute comune - - Locaţii - Locaţii paranormale - România - - Judeţul Bacău - - - Conacul Zarifopol, în Filipeşti - - Bucureşti - - - Mănăstirea Chiajna - - - Hotel Cişmigiu - - - "Casa Diavolului", pe strada General Praporgescu - - - Orfelinatul pe strada Franceză - - - Casa Vernescu pe Calea Victoriei - - - Iazul Vrăjitoarelor - - Judeţul Călăraşi - - - Pădurea Călugăreasa - - Judeţul Cluj - - - Castelul Bánffy - - - Pădurea Hoia - - Judeţul Dâmboviţa - - - Trinitatea Miresei pe DN7 - - Judeţul Dolj - - - Pădurea Radovan - - Judeţul Iaşi - - - Casa Gavril Buzatu pe Manta Roşie - - - Dealul Lunganilor - - Judeţul Maramureş - - - Drumul European E58 lângă Cicărlău Parapsihologia - Terminologie - Cercetări - - Domenii - - Metodologie - - Cercetări experimentale - Percepţiile extrasenzoriale - - Investigarea parapsihologică - - Percepţiile extrasenzoriale şi hipnoza - Psihochinezia (telechinezia) - - Credinţa - - - Subdomenii ale telechineziei - - - Aptitudini notabile ale capabilităţilor psihocinetice Ezoterism - Etimologie - Cosmologia ezoterică - - Gnosticism - - Cabala - - Neoplatonism - - Teosofia şi antroposofia - - Max Theon şi "filosofia cosmică" - Ocultism - - Ştiinţă şi ocultism - - - Calităţi oculte - Magia - - Caracteristici comune în practica magiei - - - Ritualuri - - - Simboluri magice - - - Limbajul magiei - - - Magicieni - - - Vrăjitoria - - Teorii - - - Origini antropologice şi psihologice - Clarviziunea - - Aspecte ale clarviziunii - - Vizualizarea de la distanţă - Geomanţia - Tarot - - Arcana mare şi arcana mică - - Utilizare - - - Cărţi inversate - - - Desfăşurări - Masoneria - - Istoria masoneriei - - Loja masonică - - Structura masoneriilor - - - Recunoaşterea masonică reciprocă - Taoism - - Categorisire - - Ceaiul şi taoismul - - Credinţe taoiste - - Principii - - - Tao - - - De (Te) - - - Wu wei - - - Pu - - Spiritualitatea - - Escatologia Astrologia - Principii şi practici - - Astrologia occidentală - - Astrologia hindusă - - Astrologia chineză şi din Asia de Est - Astrologia şi ştiinţa - - Delimitarea - Astrohărţi - Principiile de bază ale astrologiei - - Modele astrologice - - Astrologia predictivă - Tradiţii în astrologie - - Tradiţii istorice - - Tradiţii ezoterice - Horoscop - - Etimologie - - Concepte în astrologia occidentală - - - Unghiuri - - - Zodiacul - - - Case - - Construcţia unui horoscop în astrologia occidentală - - - Case - - - Plasamente ale planetelor - - - Aspecte - - - Ascendentul - - Horoscopul chinez - Bioritm - - Teoria - - Calculul - - Plauzibilitate Vrăjitoria - Definiţii - Practici invocate de vrăjitoare - - Descântece - - Invocarea morţii - Vrăjitoarele bune - Demonologia Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Ediţia a doua (revăzută şi îmbunătăţită) O introducere în teoriile şi conceptele, forţele fundamentale şi particule, metode şi tabele utilizate în fizică, subdomenii şi domenii ştiinţifice înrudite, cu accent pe înţelegerea fenomenelor fizice. Fizica clasică se ocupă, în general, cu materia și energia la scară normală de observație, în timp ce o mare parte a fizicii moderne se ocupă de comportamentul materiei și energiei în condiții extreme sau pe o scară foarte mare sau foarte mică. De exemplu, pentru fizica atomică (...) și nucleară contează scara cea mai mică la care elementele chimice pot fi identificate. Fizica particulelor elementare are o scară chiar mai mică, deoarece se referă la unitățile de bază ale materiei; această ramură a fizicii este, de asemenea, cunoscută sub numele de fizica energiilor înalte, din cauza energiilor extrem de ridicate necesare pentru a produce mai multe tipuri de particule, în acceleratoare de particule mari. La această scară, de obicei, noțiunile obișnuite de spațiu, timp, materie și energie nu mai sunt valabile. Cele două teorii principale ale fizicii moderne prezintă o imagine diferită a conceptelor de spațiu, timp, și materie, faţă de fizica clasică. Teoria cuantică studiază natura mai degrabă discretă decât continuă a multor fenomene la nivel atomic și subatomic, și aspectele complementare ale particulelor și undelor în descrierea unor astfel de fenomene. Teoria relativității studiază descrierea fenomenelor care au loc într-un cadru de referință, care este în mișcare faţă de un observator. Teoria specială a relativității studiază mișcarea relativ uniformă în linie dreaptă, iar teoria generală a relativității mișcarea accelerată și legătura sa cu gravitația. Atât teoria cuantică cât și teoria relativității îşi găsesc aplicații în toate domeniile fizicii moderne. CUPRINS: Fizica - Scurtă istorie - Fizica şi filozofia - Teorii de bază în fizică - - Fizica clasică - - Fizica modernă - - Diferenţa între fizica clasică şi fizica modernă - Cercetarea în fizică - - Metode ştiinţifice - - Teorie şi experiment - Domenii de aplicare şi obiective - - Domenii de cercetare - - Direcţii de dezvoltare - - Direcţii actuale de cercetare Teorii - Fizica teoretică - - Teorii recunoscute - - Teorii propuse - - Teorii marginale Teorii recunoscute - Termodinamica - - Legile termodinamicii - - Concepte în termodinamică - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură şi presiune - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură, presiune şi potenţial chimic - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură şi câmp magnetic - - Sisteme termodinamice - - Stări termodinamice - Mecanica statistică - Relativitatea specială - - Motivaţia pentru teoria relativităţii speciale - - Invarianţa vitezei luminii - - Lipsa unui cadru de referinţă absolut - - Echivalenţa dintre energie şi masă - - Simultaneitatea - - Evoluţia teoriei relativităţii speciale - Teoria relativităţii generale - - Dezvoltarea relativităţii şi a relativităţii speciale - - Gaura de vierme - - - Călătorii cu viteze mai mari decât viteza luminii şi călătorii în timp - - - Universul nostru, într-o gaură neagră - - - Concluzii - Mecanica cuantică - - Descrierea teoriei - - Formularea matematică - - Interacţia cu alte teorii ale fizicii - - Istoria, filozofia şi viitorul mecanicii cuantice - - - Istoria - - - Filozofia - - - Viitorul - - Optica cuantică - - - Electronica cuantică - - Laser - - - Concepte de bază - - - Terminologie - - - Construcţia unui laser - - - Fizica laserilor - - - Extreme Light Infrastructure - - - Arme cu laser - Teoria câmpului cuantic - - Probleme ale mecanicii cuantice obişnuite - - Câmpuri cuantice - Modelul Standard - - Teste, predicţii şi provocări Teorii propuse - Teoria finală (Theory of everything) - - Idei speculative - Teoria marii unificări - Teoria M - - Relaţia teoriei M cu supercorzile şi supergravitaţia - - Caracteristici ale teoriei M - Gravitaţia cuantică în buclă - - Incompatibilitatea dintre mecanica cuantică şi relativitatea generală - - Buclele Wilson şi reţelele de spin - - Gravitaţia cuantică în buclă şi cosmologia cuantică - - Testele experimentale de GCB - Emergenţa Teorii marginale - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - Tesla şi Teoria dinamică a gravitaţiei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich Concepte - Mecanica clasică - - Istoria - - Statica - - - Vectori - - - Forţa - - - Momentul forţei - - - Ecuaţiile de echilibru - - - Momentul de inerţie - - - Solide - - - Fluide - - Dinamica - - - Principii - - - Dinamica liniară şi de rotaţie - - - Forţa - - - Legile lui Newton - - Frecarea - - - Legile frecării uscate - - - Reducerea frecării - Materia - - Antimateria - Energia - - Legile conservării în fizică - - - Filosofia legilor de conservare - - Masa - - - Masa inerţială - - - Masa gravitaţională - - - Echivalenţa maselor inerţială şi gravitaţională - - - Consecinţele relativităţii - - Cantitatea de mişcare (impulsul) - - - Cantitatea de mişcare în mecanica clasică - - - Cantitatea de mişcare în mecanica relativistă - - - Cantitatea de mişcare în mecanica cuantică - - Momentul cinetic - - Spinul - - - Istoria - - - Aplicaţii - Dimensiuni - - Timpul - - - Măsurarea timpului - - - Timpul în inginerie şi fizica aplicată - - - Timpul în filosofie şi fizica teoretică - - Spaţiu-timp - - - Cadrul de referinţă - - - Câteva fapte generale despre spaţiu-timp - - - Este spaţiul-timp cuantificat? - - Viteza - - Forţa - - - Relaţiile dintre unităţile de forţă şi unităţile de masă - - - Unităţi imperiale de forţă - - Momentul forţei - Sisteme fizice - Unde - - Exemple de unde - - Proprietăţi caracteristice - - Unde transversale şi longitudinale - - Polarizarea - - Descriere fizică a unei unde - - Unde de deplasare - - Ecuaţia undelor - - Entanglementul cuantic - - Magnetism - - - Dipoli magnetici - - - Modele de materiale magnetice - - Electricitatea - - - Istorie - - - Puterea electrică - - - Curentul electric - - - Fenomene electrice în natură - - Radiaţia electromagnetică - - Temperatura - - - Unităţi de temperatură - - - Bazele teoretice - - - Capacitatea termică - - - Temperatura în gaze - - - Măsurarea temperaturii - - - Temperaturi negative - - Entropia - - - Schimbarea de entropie în motoarele termice - - - Definiţia statistică a entropiei: Principiul lui Boltzmann - - - Măsurarea entropiei - - Informaţia în fizică - - - Informaţia clasică vs informaţia cuantică - - - Informaţii clasice - - - Informaţiile fizice şi entropia - Tranziţii - - Tranziţii de fază - - - Clasificarea tranziţiilor de fază - - - - Clasificarea Ehrenfest - - - - Clasificarea modernă a tranziţiilor de fază - - - Proprietăţi ale tranziţiilor de fază - - - - Puncte critice - - - - Simetria - - - - Exponenţi critici şi clase de universalitate - - Supraconductibilitatea - - - Istoria - - - Teorii ale supraconductibilităţii - - - Aplicaţii tehnologice ale supraconductibilităţii - - - Proprietăţile elementare ale supraconductorilor - - Superfluiditatea Forţe fundamentale - Gravitaţia - - Despre legea gravitaţiei universale a lui Newton - - - Forma vectorială - - - Istorie - - - Reticenţele lui Newton - - - Comparaţie cu forţa electromagnetică - - Teoria relativităţii generale a lui Einstein - - - Mecanica cuantică şi ondulatorie - - Situaţii specifice - - - Gravitaţia Pământului - - - Ecuațiile pentru un corp în cădere în apropiere de suprafața Pământului - - - Gravitaţia și astronomia - - - Radiația gravitațională - - - Viteza gravitaţiei - Electromagnetism - - Descrierea matematică - - Câmp electric E - - Metoda electromagnetică - - Electrostatica - - - Serii triboelectrice - - - Generatoare electrostatice - - - Neutralizarea sarcinilor - - - Inducţia sarcinilor - - - Electricitatea "statică" - Forţa nucleară slabă - Forţa nucleară tare Particule - Particule elementare - - Proprietăţi conceptuale - - - Dimensiunea - - - Compoziţia - - Modelul Standard în fizica particulelor elementare - - - Fermioni fundamentali - - - - Antiparticule - - - - Cuarci - - - Bosoni fundamentali - - - - Gluoni - - - - Bosoni electroslabi - - - - Bosonul Higgs - - Extensii ale Modelului Standard în fizica particulelor elementare - - - Marea unificare - - - Supersimetria - - - Teoria corzilor - - - Teoria preonilor - Atomi - - Modele istorice de atomi - - Nucleul atomic - Protoni - Neutroni - - Istoric - - - Evoluţia actuală - Electroni - - Istoria - - Detalii tehnice - - Electricitate - Cuarci - Fotoni - Gluoni - Bosoni W şi Z - - Bosonul Higgs - Gravitoni - Neutrino - - Neutrino, noul sistem de comunicaţii - - Telefonul – particulă - - Comunicaţii cu submarinele - - Mesaje pentru călătoria în timp - Cvasiparticule - - Relaţia cu mecanica cuantică multi-corp - - Distincţia între cvasiparticule şi excitaţii colective - - Efectul asupra proprietăţilor colective - - Istoria - Fononi - - Unde de reţea - - Fononi acustici şi optici Subdomenii - Acustica - - Concepte fundamentale ale acusticii - - - Propagarea undelor: nivele de presiune - - - Propagarea undelor: frecvenţa - - - Transducţia în acustică - Astrofizica - - Erupţii solare - - - Evoluţia exploziilor solare - - - Impactul exploziilor solare asupra omenirii - - - - Ejecţia masei coronariene - - - - Misiunile spaţiale - - - - Întreruperi de energie electrică - Fizica atomică, moleculară, şi optică - - Apa grea - - Osmoza - Fizica computaţională - Fizica materiei condensate - Criogenia - Mecanica fluidelor - Optica - - Optica clasică - - Optica modernă - Fizica plasmei - Fizica particulelor - - Istoria - - Modelul Standard - - Fizica particulelor experimentală - - Obiecţii - - Politici publice Metode - Metode ştiinţifice - - Elementele metodelor ştiinţifice idealizate - - Aspecte ale metodelor ştiinţifice - - - Observaţia - - - Ipoteza - - - Predicţia - - - Verificarea - - - Evaluarea - - - Alte aspecte ale metodelor ştiinţifice - Mărimi fizice - Măsurători fizice - Analiza dimensională - - Exemplu aplicat - Statistica Tabele - Legile fizicii - Constante fizice - Sistemul Internaţional pentru unităţi de măsură - - Origine - - Scrierea SI - - Unităţi de bază în Sistemul Internaţional SI - - - Lungime (l) - - - Masa (m) - - - Timp (t) - - - Curentul electric (I) - - - Temperatura termodinamică (T) - - - Cantitatea de substanţă (n) - - - Intensitatea luminoasă (I) - - Unităţi SI derivate - - Prefixe SI în fizică - - - Unităţi folosite în afara SI - Unităţi fizice - - Unităţi ca dimensiuni - - Unităţi de bază şi derivate - - Conversia unităţilor - - Prefixele in sistemul SI - - Sfaturi şi reguli pentru calcule cu unităţi fizice Istoria - Fizica în antichitate - Fizica în Evul Mediu - Fizica în sec. XVI-VIII - Fizica în sec. XIX - Fizica în sec. XX Probleme nerezolvate în fizică Domenii interdisciplinare - Fizica aplicată (Fizica tehnologică) - Fizica acceleratorilor - - Accelerarea și interacțiunea particulelor cu structuri RF - - Dinamica fluxului - - Coduri de modelare - - Diagnosticările fluxului - - Toleranţele maşinii Domenii înrudite - Relaţia fizicii cu alte domenii - - Cerinţe preliminare - - Applicaţii şi influenţe - Astronomia - - Scurtă istorie - - Subdomenii ale astronomiei. Cum se obţin informaţiile în astronomie. - - - După subiect - - - Modalităţi de obţinere a informaţiilor - - Telescoape - - - Tipuri de telescoape - - Planetele rătăcitoare - Biofizica - - Subiecte în biofizică şi domenii conexe - - Biofizicieni celebri - Chimia fizică - - Concepte-cheie - Cosmologia - - Subiecele din cosmologie includ: - - - Cosmologia fizică - - - Cosmologii alternative - - - Cosmologia filosofică - - - Cosmologia religioasă - Electronica - - Exemplu - Geofizica - - Metode - - - Geodezie - - - Sonde spaţiale - - Cutremure - Fizica chimică - Ingineria - - Sarcina ingineriei - - Rezolvarea problemelor - - Utilizarea calculatoarelor - - Etimologia - - Conexiunile cu alte discipline - Ştiinţa materialelor Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - Contact . (shrink)

According to Probability 1 Infallibilism (henceforth, Infallibilism), if one knows that p, then the probability of p given one’s evidence is 1. Jessica Brown (2018, 2013) has recently argued that Infallibilism leads to scepticism unless the infallibilist also endorses the claim that if one knows that p, then p is part of one’s evidence for p. By doing that, however, the infalliblist has to explain why it is infelicitous to cite p as evidence for itself. And yet, the infallibilist (...) doesn’t seem to have a satisfying explanation available. Call this the Infelicity Challenge for Probability 1 Infallibilism. By exploiting the distinction between the justifying and the motivating role of evidence, in this paper, I argue that, contrary to first appearances, the Infelicity Challenge doesn’t arise for Probability 1 Infallibilism. However, after anticipating and resisting two objections to my argument, I show that we can identify a different version of infallibilism which seems to face a problem that is even more serious than the Infelicity Challenge. (shrink)

Em meados do século XVI, surgiu a ideia de autonomia do indivíduo, que deu origem ao individualismo e ao liberalismo político. A concepção de democracia que se desenvolveu com base nesses princípios assumiu um perfil bastante diferente daquele utilizado na Grécia antiga. Se antes a democracia estava diretamente ligada à ideia de igualdade, em sua nova versão passou a ser relacionar primordialmente com a ideia de liberdade. Em decorrência dos ideais desenvolvidos naquele momento histórico, o principal dilema político fundamentava-se na (...) limitação de poder do soberano (que às vezes se confundia com o próprio Estado) e na ampliação das liberdades individuais, como o direito a dispor da propriedade material e a defender-se judicialmente. Até hoje, grande parte do debate político tem como tema a defesa dos ideias liberais ou a crítica a eles. Na perspectiva do filósofo inglês Thomas Hobbes, a constituição e o funcionamento de uma sociedade pressupõem que os indivíduos cedam, por transferência, seus direitos naturais (mantendo somente o direito de conservarem sua vida) ao soberano. O autor entendia que os seres humanos, em estado de natureza (isto é, compartilhando do direito a tudo o que existe, em razão de não haver limitação legal), tendem a agir pela força e pela violência para conseguir o que desejam, o que acabaria provocando uma guerra contínua entre todos. Para Hobbes, a justificativa para o poder absoluto dos reis residia na compreensão de que os homens em estado de natureza se encontrariam em constante conflito. Na foto, palácio na Arábia Saudita, em 2012, uma das poucas monarquias absolutas da atualidade. Por isso, para disciplinarem a si mesmos e garantirem o bem-estar físico e material, seria necessário que os indivíduos firmassem um contrato social regulado por uma autoridade soberana. Hobbes manifestou preferência pela monarquia absolutista, pois acreditava que as assembleias e os Parlamentos estimulam os conflitos graças às disputas entre diferentes facções e partidos. O poder absoluto defendido por Hobbes se justificava pela transferência dos direitos dos indivíduos ao soberano. É um nome desse contrato social que o poder deve ser exercido, e não para a realização da vontade pessoal do soberano. Por conta dessa perspectiva, Hobbes não pode ser considerado defensor da democracia. Entretanto, seu pensamento é importante, pois serve de parâmetro para as reflexões sobre a organização do poder construídas posteriormente. No século XVII, John Locke, também filósofo inglês, propôs uma reflexão bem diferente das de Hobbes. Para ele, o poder soberano deve permanecer nas mãos dos cidadãos, que são os melhores juízes dos próprios interesses. Cabe ao governante retribuir a delegação de poderes ao garantir as prerrogativas individuais: segurança jurídica e propriedade privada. Assim, o contrato social teve como função garantir os direitos naturais para todos. Esse pensamento é uma das bases do liberalismo político. Entretanto, deve ser ressaltado que sua implantação não permitiu a construção da igualdade propagada por Locke, mas foi uma das estruturas de consolidação do poder da burguesia. As ideias de Locke são uma das referências para o desenvolvimento da democracia representativa. Na imagem, vemos o palácio de Westminster, em Londres, onde estão situadas as casas do Parlamento e ocorrem as principais decisões políticas do Reino Unido. Para Locke, o princípio da maioria é fundamental para o funcionamento das instituições políticas democráticas, assim como as leis, que devem valer para todos. Por isso, segundo o filósofo, a elaboração das leis precisa estar a cargo de representantes escolhidos pelo povo, que exerceriam o papel de legisladores no interesse da maioria: o regime político proposto por Locke é, portanto, uma democracia representativa. O escritor e filósofo político suíço Jean-Jacques Rousseau se preocupou com o problema da legitimidade da ordem política. Para ele, a desigualdade ocasionada pelo advento da propriedade privada é a causa de todos os sentimentos de ruins do ser humano. No contrato social, é preciso definir a questão da igualdade e do comprometimento de todos com o bem comum. Se a vontade individual é particular, a do cidadão, que vive em sociedade e tem consciência disso, deve ser coletiva e voltada para o bem comum. A participação política é, portanto, ato de deliberação pública que organiza a vontade geral, ou seja, traduz os elementos comuns a todas as vontades individuais. Esse seria, portanto, o núcleo do conceito de democracia. Em seu livro Do Contrato Social2 , Rousseau afirma que a democracia só pode existir se for diretamente exercida pelos cidadãos, sem representação política, pois a vontade geral não poderia ser representada, apenas exercida diretamente. Para Rousseau, a democracia direta é o único sistema legítimo de autoridade e de ato político.3 Em O espírito das leis, o filósofo e político Montesquieu, afirmou que igualdade na democracia é algo muito difícil de garantir plenamente. Partindo do princípio de que é necessário um controle externo para que os sistemas políticos funcionem bem, esse pensador defende a criação de regras que estabeleçam limites aos detentores do poder a fim de manter a liberdade dos indivíduos. Por isso, propôs a divisão da esfera administrativa em três poderes ou funções independentes entre si: o Legislativo, o Executivo e o Judiciário. De maneira resumida, cabem ao poder Legislativo as funções de fiscalizar o poder Executivo, votar leis de interesse público nas instâncias relativas (municipal, estadual e federal) e, em situações específicas, julgar autoridades como o presidente da República ou os próprios membros do Parlamento. O Executivo é o poder do Estado que, nos moldes da Constituição de um país, tem por atribuição governar a nação e administrar os interesses públicos, colocando em prática políticas públicas e leis, e garantindo o acesso aos direitos. Por fim, o poder Judiciário é exercido pelos juízes, que têm a capacidade e a prerrogativa de julgar com base nas regras constitucionais e nas leis criadas pelo poder legislativo. Para Montesquieu, a democracia não pode prescindir da divisão entre os poderes. Na imagem, foto da Praça dos Três Poderes, em Brasília (DF), 2013. A democracia, na perspectiva de Montesquieu, seria garantida pelo equilíbrio entre os três poderes, assegurando assim maior liberdade aos indivíduos. A liberdade, porém, só existiria com moderação, o que equivaleria a fazer tudo o que as leis permitissem (pois, se um cidadão pudesse fazer tudo o que as leis proibissem, não teria mais liberdade, por que todos poderiam fazer o mesmo). Karl Marx e Friedrich Engels acreditavam que um governo democrático seria inviável numa sociedade capitalista, pois a regulação democrática da vida não poderia se realizar com as limitações impostas pelas relações capitalistas de produção. Seria necessário, portanto, mudar as bases da sociedade para criar possibilidade de uma política democrática. Para entender a posição desses autores com relação à democracia, é necessário entender como eles percebem a função do Estado na sociedade capitalista. Para Marx e Engels, os princípios que protegem a liberdade dos indivíduos e defendem o direito à propriedade tratam as pessoas como iguais apenas formalmente. O movimento em favor do sufrágio universal e de igualdade política é reconhecido por Marx como um passo importante, mas, segundo esse autor, seu potencial emancipador está limitado pelas desigualdades de classe. Desse modo, as democracias liberais seriam cerceadas pelo capital privado, que restringiria sistematicamente as opções políticas. De acordo com esse olhar, a liberdade nas democracias capitalistas é, portanto, puramente formal, pois a desigualdade de classe prevalece. Nas palavras de Marx: “Na democracia liberal, o capital governa”. REFERÊNCIAS BIBLIOGRÁFICAS HOBBES, T. Leviatã. São Paulo: Abril Cultural, 1974. (Coleção Os Pensadores). LOCKE, J. Segundo tratado sobre o governo civil. São Paulo: Martin Claret, 2002. MARX, K. O capital: crítica a economia política. São Paulo: Abril Cultural, 1974. (Coleção Os Pensadores). MARX, K.; ENGELS, F. O manifesto do partido comunista. 5. ed. Rio de Janeiro: Paz e Terra, 1999. ROUSSEAU, J. J. O contrato social e outros escritos. São Paulo: Cultrix, 1971. SILVA, A. et al. Sociologia em movimento. 2. ed. São Paulo: Moderna, 2016. (shrink)

Bilime ve onun bilgisine akademik, politik, ekonomik ve kamusal alanlar olmak üzere birçok alanda diğer bilgi iddialarına kıyasla daha fazla güven duyulmaktadır. Bilime duyulan bu güvenin temelinde büyük ölçüde bilimsel süreçlerin ve yöntemlerin nesnel bir şekilde yürütülmesi ve bu nesnel sürecin bir ürünü olarak bilimsel bilginin tarafsız bilim insanları tarafından ortaya konulduğu düşüncesi yatmaktadır. Bu bakımdan toplum tarafından bilimin tartışılmaz statüsünün ve bilimsel bilgiye verilen değerin belirleyicisi olarak nesnellik özelliği ön plana çıkmaktadır. Bilhassa doğa bilimleri söz konusu olduğunda bilimsel yöntemin (...) olgulara ve dış dünyaya ilişkin nesnel bilgiler sağladığı düşünülmektedir. Bu bakımdan doğa bilimleri, bilimde nesnelliğin paradigmatik örnekleri olarak kabul görmektedir. Beşeri ve sosyal bilimler alanında ise doğa bilimlerine kıyasla nesnellik algısı düşük olmasına rağmen, yöntemlerinin bilimsel yöntemle çalışılmaya uygun olmasından dolayı en azından ilke olarak nesnel olduğu değerlendirilmektedir. Bilimin değerler alanından ziyade olgu alanına ilişkin çalışmalar yürütmesi, bilim insanlarının değerler, anlamlar ve ideallerinden de kendisini izole ederek bilimsel nesnelliği temin edilebileceği konusunda genel bir kavrayışa yol açmaktadır. Bu görüşün önde gelen düşünürü Karl Popper’dır. Popper bilimsel nesnelliğin, olgusal içerikli önermelerin – protokol önermeleri – öznelerarası sınanabilir olması ile temin edilebileceğini ve böylece bilim insanlarının çalışmalarında kültür, değer ve inanç gibi öznel kanılarının bilimsel bilginin temellendirilmesi ve sınanması noktasında kullanılamayacağını ifade etmiştir. Ancak bilimin doğasına yönelik bir soruşturma bilimsel bilginin düşünüldüğü kadar nesnel bir sürece sahip olmadığını, bilim faaliyetini gerçekleştiren bilim insanlarının kişisel çıkarlarının, değerlerinin ve içinde yaşamış oldukları kültürel faktörlerin bilimsel bilginin elde edilmesi sürecinde etkili olabileceğini ortaya koymaktadır. Bu bakımdan bilimin doğasını doğru bir şekilde anlayabilmenin yolu bilimlerde nesnellik ölçütünün sosyolojik ve kültürel unsurlarla yakından ilişkili olduğunu bilmekten geçmektedir. Thomas Kuhn bilimsel değerlendirmelerde değer yargılarının ve kültürel unsurların kaçınılmaz olduğu düşüncesindedir. Kuhn, Popper’ın aksine sosyolojik etmen ve değerleri de işin içerisine katarak bir bilimsel nesnellik değerlendirmesi yapmaktadır. Bu doğrultuda, o bilimde fazlasıyla öznel unsurları vurguladığı eleştirilerine imkân vermeyecek şekilde bilim insanlarının takip etmesi gereken ve tavsiye niteliğinde olan belirli değerler neticesinde bilimsel nesnelliğin ve rasyonalitenin sağlanabileceğini ifade etmektedir. Bu kapsamda çalışmada, bilimin en bilinen özelliği olarak göze çarpan nesnellik kavramı ve düşüncesine yönelik kavramsal bir belirlemenin ardından kültür ve değer gibi sosyolojik unsurların bilimsel objektifliğin ayrılmaz bir parçası olduğu argümanı, Popper ve Kuhn’un çalışmaları göz önünde bulundurularak serimlenecektir. (shrink)

Contributors: -/- John Beatty (British Columbia); Kelly James Clark (Ibn Haldun, Istanbul); Angela Coventry (Portland State); Thomas Holden (UC Santa Barbara); Willem Lemmens (Antwerp); Robin Le Poidevin (Leeds); Jennifer Marusic (Edinburgh); Kevin Meeker (South Alabama); Amyas Merivale (Oxford); Peter Millican (Oxford); Dan O’Brien (Oxford Brookes); Graham Oppy (Monash); Paul Russell (Lund); Andre C. Willis (Brown).

Recenzní studie filosofického pojednání srovnávající posice Aristotela, T. Akvinského, D. Huma a I. Kanta ohledně účinné příčiny. Autor bere v úvahu také některé aspekty moderní vědy a argumenty analytické filosofie a srozumitelnými argumenty dospívá k obhajobě nutnosti principu kauzality. -/- Review article of the philosophical dissertation comparing Aristotle, Thomas, Hume, and Kant's conception of efficient cause. Arguments notes some aspects of modern science and contemporary analytic philosophy. Intelligible arguments comes to defending aprinciple of necessary causality.

Beginning with the prevalent idea that creativity is the ability to make or do things having valuable novelty, the paper explores a variety of axiological and novelty conditions and defends an instrumental success condition. I discuss Robert K. Merton's distinction between 'originality' and 'priority', and Margaret Boden's similar distinction between historical and psychological creativity, as well as Thomas Reid's and Bruce Vermazen's remarks on relations between novelty and value.

This is the first Italian translation of Bentham’s “Deontology”. The translation goes with a rather extended apparatus meant to provide the reader with some information on Bentham’s ethical theory's own context. Some room is made for so-called forerunners of Utilitarianism, from the consequentialist-voluntarist theology of Leibniz, Malebranche, John Gay, Thomas Brown and William Paley to Locke and Hartley's incompatible associationist theories. After the theoretical context, also the real-world context is documented, from Bentham’s campaigns against the oppression of women (...) and cruelty to animals to his projects of political reform. Another section illustrates the ideas of Bentham's followers as well as the objections raised by nineteenth- and twentieth-century critics of utilitarianism. -/- Table of contents I. BEFORE THE TEXT 1. Bentham’s legacy 2. Bentham the Reformer 3. Bentham and the enlightenment project of a reformed morality 4. The principle of utility 5. Deontology or private morality 6. Utilitarianism as «eudemonologism» -/- II. TEXT Deontology I. Deontology: theoretical II. Deontology: practical III. -/- III. CO-TEXT 1. Biography 2. The reform of legislation 3. The Philosophic Radicals between the French revolution and the Industrial revolution -/- IV. CONTEXT 1. Forerunners of Utilitarianism 2. Psychological associationism 3. The oppression of women 4. Cruelty against animals 5. Parsimony and industry in Hogarth’s prints 6. Followers 6.1. John Stuart Mill 6.2. Henry Sidgwick 7. Critics 7.1. Romantic, conservative, and Christian critics 7.2. Socialist critics 8. Consequences: neo-utilitarianism 9. Consequences: critics of utilitarianism 9.1. Deontological critics 9.2. Perfectionists critics 9.3. Sceptical critics 10. Bentham’s legacy for contemporary ethics, by Bikhu Parekh Bibliography Lexicon Index of names and concepts -/- READER'S GUIDE . (shrink)